Codex Politicus, principalul produs al acestui site, a ajuns la 450 de bloguri. Codex-ul reprezinta singurul director de bloguri politice din Romania, insumand bloguri de politicieni, ziaristi si comentatori politici. Am sa-l aduc la zi in weekend, ma gandesc doar cum incepusem in Octombrie anul trecut. A pornit greu, am invatat multe lucruri, m-am certat cu jumatate din blogosfera si m-am imprietenit cu cealalta.. din Ianuarie pana acum acest site a inregistrat 26,700 de vizite si 75,000 de afisari (Google Analytics - PDF), adica o medie de aprope 19000 de afisari pe luna sau 600 de afisari pe zi/200 de vizite pe zi. Putin, dupa multe standarde, okay din punctul meu de vedere. Fara reclame; gratuit; cred eu, destul de balansat.

Nu-mi fac bust in curte ca Everac, dar sunt destul de mandru de ce am facut. La 500 de bloguri si/sau 100,000 de afisari dau o bere. Am cativa oameni carora as vrea sa le multumesc. Stiu ei cine sunt.

Surprinzatoare aparitia pe blogosfera politica a lui Dorel Sandor. Click aici. L-am adaugat si la Codex si urmeaza sa-l monitorizez cu atentie.

De vreo saptamana tot incerc sa scriu ceva apropo de intreaga tevatura cu campaniile online si nu reusesc. Ma isterizeaza faptul ca oameni sunt platiti sa dea in candidati pe forumuri si pe bloguri, desi nu sunt capabil sa pornesc de la un punct clar si sa-mi dezvolt argumentatia de acolo. O parte din problema mea vine si din faptul ca nu exista dovezi concludente in legatura cu campaniile online. Cate partide fac treaba asta? Cati oameni lucreaza la ele? Care sunt rezultatele? Restul problemei vine din faptul ca nu exista o standardizare a serviciilor oferite de firmele de consultanta politica online. Acestea incearca marea cu degetul, duc lipsa de specialisti si sunt mai interesate mai degraba sa ia banii politicienilor decat sa le ofere servicii de calitate.

Asa ca hai mai bine s-o luam altfel: Daca eu as candida la vreo functie publica si as vrea sa fiu prezent pe internet, as avea nevoie de urmatoarele lucruri:

O prezenta de lunga durata pe net. Site-urile politicienilor, indiferent de popularitatea lor sau de banii pe care ii varsa in reclame pe durata alegerilor, trebuie sa functioneze si sa fie aduse la zi din momentul in care acestia devin persoane publice. Prezenta lor online trebuie sa existe in paralel cu cea offline, sa fie clar! Prezenta online trebuie sa fie unitara (nu site-ul intr-o parte si blogul pe wordpress sau blogger) si sa atraga cati mai multi vizitatori, preferabil cu un an inaintea alegerilor la care acestia doresc sa participe. Motivatia e simpla: Nu ingrasi porcul in ajun. Daca chiar vrei sa ridici discursul online peste nivelul de fitza, atunci te antamezi la un proiect pe termen lung, faci in asa fel incat sa iti obtii un numar de sustinatori online.

Fara blog personal! Este, poate, cel mai important lucru de mentionat. Vrei sa te faci auzit? Du-te la Realitatea sau Antena 3, nu posta pe blog. Rezultatele sunt slabe in lumea blogosferei politice, iar acest lucru a fost dovedit clar de catre majoritatea politicienilor cu blog. Hai, ca daca esti Primar in Cuca Macaii, merge, dar in politica centrala nu ai ce cauta cu o fitzuica. Iti limiteaza imaginea si te supune unui baraj constant de critici la care nu ai cum sa reactionezi intr-un stil pozitiv.

Politicienii nostri nu inteleg internetul si inca mai traiesc cu ideea ca, daca postezi ceva pe net, instant are acces toata Romania la el. E o aberatie! De aceea nu sare Nastase de 3-400 de vizitatori unici pe zi (iar alti bloggeri cu fete de sobolani frustrati obtin 5-6000), ca sa nu mai vorbim de faptul ca nu ofera nimic pe blogul sau in afara unui monolog onanist. Asta-i realitatea!

Un cont de online. Centralizarea comunicarii, fratilor! Acesta sa serveasca urmatoarele servicii: Twitter, Hi5, Yahoo Messenger, Youtube si Flickr. Acestea sunt vitale si necesita o prezenta online de lunga durata, pentru a ajunge la cati mai multi oameni. Nu te pune nimeni sa stai pe messenger, dar daca iti faci destula reclama si oamenii te adauga la lista, vei putea, la un moment dat, sa trimiti mesajul tau catre toti cei interesati. Una dintre cele mai mari greseli facute de Elena Udrea, atunci cand si-a facut site-ul, a fost ca si-a inchis adresa de messenger. Pai la popularitatea ei ar fi trebuit sa accepte absolut toate incercarile de a intra in contact cu ea. Din cand in cand putea sa si poarte o discutie cu intreaga lista. Nu stiu cat de ridicol vi se pare ceea ce spun, dar reprezinta un canal alternativ de comunicare. Ai auzit, ba, ca Udrea sta pe mess? Pe bune? Da, adaug-o si tu. Si gata, chit ca faceau misto de ea, avea 3-400 de sustinatori care ar fi intrat saptamanal, cel putin, si la ea pe site.

Nici dracu’ nu te crede ca iti scrii singur blogul, daca esti politician. Nici nu e bine sa-ti declari blogul drept unul personal. Ori esti persoana publica/institutie ori esti Gicu de la colt. Si ce faci, stai si scrii pe blog, ‘tu-s.. iertati-ma. Pai azi cand m-am dus la dentistul meu de pe Caraiman voi stiti cat l-am injurat pe Chiliman, de exemplu? Strada aia sta neasfaltata de prin Septembrie. Nici Calea Victoriei nu a durat atat sa fie asfaltata! Da’ Caraiman are niste borduri giuguc iar primarul meu are blog! Mai mult, ai si un sclav care-ti monitorizeaza si cenzureaza toate comentariile. Comunicarea ta cu electoratul este zero. N-ar fi mai simplu sa ai 2-3 ‘entusiasti de partid’ care sa scrie zilnic pe blog in nume propriu si care sa te sustina? Sa-ti disece comentariile si aparitiile televizate, sa te urmeze in campanie si sa fie fair cu tine, sa te apere atunci cand n-ai vina si sa te critice usurel atunci cand faci vreo gafa? Ma rog, sa se faca cel putin… Umanizeaza politicianul, vede prostul care-ti viziteaza site-ul ca exista unul venit de la coada vacii si care acum e cineva pentru ca scrie pentru un politician. Si scrie bine. Toti cei care i-am intalnit si care scriu la blogurile politicienilor sunt oameni dedicati, pasionali, care cred in produsul si institutia pe care o reprezinta omul lor.

Site-ul sa contina ideile pentru care militez (toti sunt pentru transparenta, comunicare, justitie, o Romanie ca soarele sfant, etc). Sa contina si comunicatele de presa, interviurile avute pe la tv, radio, etc. Sa adune tot din offline si sa le centralizez in online, inclusiv pe cele rele. Pentru inceput sa fie simplu si sa contina doar elementele de baza, comunicarea cu electoratul, integrarea in platformele de web 2.0 (adica de comunicare intre electorat si site si intre utilizatori). Utilizatorii sa poata sa-si faca si ei conturi, sa dezvolte mici interactivitati; nu jocuri tampite pe site, va rog eu frumos, ca alea nu va atrag electorat de nici un fel. Eventual quiz-uri pe teme politice sau sociale, mici concursuri cu sanse de a cunoaste politicianul, concursuri de scris pe teme de interes comun, bloguri scrise la comun de politician si locuitori, etc. Sunt o mie de lucruri care se pot face!

Atunci cand vine campania si vreau sa candidez, imi schimb site-ul de la nevoile si prezenta de baza la una ceva mai complexa, adaug si ceva idei noi, pentru care candidez. Iau tot continutul de pana atunci si il folosesc in scopuri electorale -i.e. uite ce a scris asta ca e nevoie, d-aia candidez. Pe scriitorii de pe blog ii pun sa ma urmareasca peste tot si sa scrie despre mine, pun filme cu parerile votantilor, indiferent de culoarea lor politica, transmit mesaje la 2-3 zile pe yahoo si facebook sau Hi5, zilnic pe Twitter. Fac din baza de utilizatori deja prezenti pe site instrument de comunicare. Dar nu prosteste, cum se face acum.

In final, nu angajez oameni care sa stea pe forumuri si pe bloguri si sa dea cu carmaciul, pentru ca este o aberatie totala! Blogurile sunt moderate, forumurile ne-indexate de Google, in marea lor majoritate. Contin comunitati inchise. Ambele metode de comunicare sunt pline de frustrati si lingai, nu de oameni deschisi la minte. Nu ai cum sa-i convingi, nici in comentarii si nici in dezbateri. In loc sa inviti 10 oameni de pe Hi5 care sa-ti vada contul si sa retina macar subconstient fata si mesajul tau, tu stai si impui unul pustan sa se certe cu altul degeaba pe net, in spatele scolii (adica pe forum). E penibil si nu rezolva nimic. Totul porneste de la obsesia asta meschina a politicienilor, de la nevoia de a controla internetul si de a-l supune, din frica aferenta neintelegerii lui. Ceea ce nu inteleg ei este ca nu se poate!

Dupa toata aceasta pledoarie.. ca si politician fictiv, tot nu pot sa-mi dau seama cati oameni am convins sa vina la vot. Da! Dar am facut ceva ce nu s-a facut pana acum, iar in loc de cateva mii de vizitatori avuti la plesneala pe site-ul de campanie, am avut cateva sute de mii spre un milion pe intreg anul! Iar in situatia in care exista 4 milioane de calculatoare cu acces la net in casele oamenilor.. inseamna ca am intrat pe 1/4 dintre ele. Iar asta e brici.

Din surse educate aflu ca Domnul Adomnitei, surprins de ceva timp in postura de Ministru al Educatiei, isi face blog. Tot de ceva timp dansul candideaza pentru Primaria orasului Iasi, fapt ce n-are cum sa bucure decat pe elevii care scapa de el si, probabil, ceva mai putin pe ieseni. Hai sa va spun (mai mult din probabilitatea statistica decat din informatie clara in ceea ce-l priveste pe Adomnitei) povestea, asa cum o vad eu:

Blogul a devenit super-moda in politica romaneasca. Toata lumea buna are asa ceva. Nu conteaza ce e si cum se face, ideea e ca, daca esti politician, trebuie sa ai unul. Iar in obtinerea sa intervin o intreaga sleata de doritori de bine care incearca sa te pacaleasca in toate sensurile si aspectele tehnologiei, de la dezvoltarea unui blog pana la rezultatele pe care le genereaza.

De cele mai multe ori blogurile politicienilior sunt facute in interiorul partidului de catre vreun sclav platit cu salariul minim pe economie, IT-istul si baiatul bun-la-toate din cadrul organizatiei locale respective. Gicu, ca sa-l numim, are vreo 20 de proiecte IT, vreo 5-10 bloguri pe rol si vreo suta de politicieni idioti pe cap, care mai de care mai destept si mai atotstiutor. Face toate aceste lucruri pe 5-7, hai 10 milioane pe luna. Vine din Cuca Macaii si traieste in Bucuresti pe seminte si apa de la robinet. E dedicat partidului, politicianului care l-a adus la Bucuresti si, nu in ultimul rand, spera ca el insusi sa evolueze peste munca de un maro absolut pe care o preseaza. Gicu e constient de importanta comunicarii, de nevoia de centralizare a informatiilor si de faptul ca mesajul partidului trebuie sa fie unul unitar. Ca nu-l baga nimeni in seama e ceva secundar.

Se mai intampla la politicienii mai atotstiutori sa angajeze talent din afara. Folosesc termenul in sensul larg aici, sa ma intelegeti. Tot de un pustan raios e vorba, de vreun soricel cu tzeava de cartier si cu dorinte de prea-marire ceva mai ample decat cifrele de pe eticheta pantalonilor. Genul asta de jegos -coincidenta aici chiar e valabila- stie cate ceva despre internet si e destul de desteptut incat sa stie ca politicienii, pana la urma, nu cauta altceva decat sa-si mangaie ego-urile. Asa ca baiatul face si desface in asa fel incat sa intre pe sub pielea vreunui mai-mare mancator de maro din lantul politic, ziarist sau altceva -nici nu conteaza- si se arunca la preturile din piata -preturi generate de altii ca el, adica vreo mie, doua de euro pe luna pentru creatie si administrare.

De multe ori, genul asta de limbaci se aduna mai multi in mici firmulite de ‘consultanta’ si de marketing politic. Textul din oferta sa fie: va facem, va dregem, sinergia faptelor, virale, blog, consultanta de imagine, reactie rapida online, mancatorie cu aprobul dumneavoastra, carmaciul pus pe centru si in prim-plan, ma-ta si mama dumneavoastra, advertising, media, rss, etc. Intre 5,000 si 20,000 de euro, pentru dumneavoastra, ca ne cunoastem. Si se creeaza acea oferta pe ideea preconceputa ca blogul da bine, ca e necesar si important, ca genereaza dialog intre politician si electorat si ca va fi vazut. Prostul musca, evident, mandru si rotund ca e pe val cu o tehnologie din ‘99 toamna si scena e deja clara.

Se face blogul, se roaga un alt coleg politician sa-l lanseze, informatia se plimba prin blogosfera si primele zile creste traficul la cateva zeci de vizite. Creste, prin indexarea Google-ului si prin postarile lingailor de imagine, la vreo cateva sute pe zi. Firmulitele, pe vreme de campanie, cel putin, intra frumos si baga comentarii, ori pro, ori contra, se injura intre ei si se ridica discursul politic asupra caruia politicianul de-abia daca s-a interesat. De obicei sunt prostioare retorice, pozitionari politice inutile sau declaratii din presa. E foarte important sa fie si cat se poate de fade, in linie cu politicianul. Aia mai cilibii sau cu relatii in presa scot si vreun viral, ca deh, era in contract -dar tot fara nuanta, mesaj sau directie clara. Banii sa fie sparti.

Dupa vreun an de zile vine jegosul la politician si-l anunta, fudul in fuduliile sale, ca blogul a atins un milion de afisari. Mama, super realizare! Sa fie anuntat si notat! Limbaciul evident ca nu-i spune ca acel un milion de afisari se traduce in cateva sute de vizite pe zi si ca doar cateva zeci de oameni citesc ultimele postari zilnic, dar nu asta conteaza, in definitiv, nu? Cum sa afle politicianul ca intreaga idee din spatele blogului e una proasta? Sau, mai rau, ca prin atenta sa manipulare a comentariilor, dialogul de pe blog este, practic, inexistent? De ce sa-si dea el cu piciorul la mia de euro luata aproape pe mokka din toata afacerea, mai ales cand el tocmai dezvolta cateva bloguri similare pentru alti politicieni? Ar fi idiot si s-ar confirma faptul ca habar n-are ce face, iar in Romania anului 2008 nu conteaza cine esti ci al cui esti, atata timp cat toata lumea saluta principiul sa manance si gura mea ceva.

Nu m-am referit in aceasta postare la oamenii care chiar isi fac treaba, profesionistii in comunicare si in marketing politic. Sunt putini, va garantez ca ii numarati pe degetele de la o mana. Se cunosc si singuri. Tot ce am scris mai sus este adevarat, se bazeaza pe persoane si intamplari reale, iar suma tuturor lucrurilor enuntate mai sus este una clara: prost sa fii, noroc sa ai. Iar daca esti politician, norocul vine de la sine. Daca esti Ministru al Educatiei si candidat la Primarie, mai ales atunci cand n-ai nici cea mai vaga sansa sa castigi, strategia ta de campanie trebuie neaparat sa contina si acel extra element perdant: blogul.

-MD

Incepand de astazi puteti cauta intreaga baza de date a Codex-ului ori prin pagina BlogSearch ori direct din Codex Politicus. Puteti, de asemenea, sa accesati direct pagina de cautare aici. Sistemul e foarte simplu si foloseste OPML-ul generat de Google Reader, care este important in motorul Google Custom Search si care sta si la baza Codex-ului. De cate ori aduc la zi Codex-ul voi face si importul catre GCSE. Din punct de vedere tehnic nu e mare smecherie, dar din punctul vostru de vedere, ca si vizitatori, aveti acum la dispozitie primul motor de cautare canat strict pe politica romaneasca si pe blogurile care comenteaza aceasta tema. Am exclus, pentru inceput, site-urile cotidienelor centrale -erau si ele prezente in Codex- deoarece am vazut ca nu se mai ajungea la rezultate cu bloguri. As putea sa fac un motor separat pentru acestea, daca exista cereri.

As mai avea vreo 3-4 alte idei in ceea ce priveste o mai buna integrare intre serviciile (gratuite) oferite de mine aici si voi ca si utilizatori. Aveam pe to-do list o bara de browser, niste widget-uri (Google sau Yahoo) si alte cateva chestii destepte, dar, din pacate, imi gasesc cu greu motivatia necesara sa le fac. Acest site este unul non-comercial iar eu nu scot nici un banutz din toata povestea. Fiind doctorand si atat.. sper sa ma intelegeti. O sa apara si acestea de-a lungul timpului, dar in situatia in care mi-am pierdut 2 zile din viata ca sa fac monitorizarea pe partide si pe alegeri locale si vad ca abia vin 2-3 vizitatori pe zi la ele, ce sens are sa mai fac si alte chestii misto care sa fie, in mare parte, luate drept gratis, acolo de bune si atat?

E interesant, de fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine. Cu exceptia Codex-ului, care are pe undeva pe la 700 de vizite in vreo 6 luni, adica 120 pe luna, adica 4 pe zi, adica un keke, 90% dintre vizitatorii acestui site (adica vreo 220-240 pe zi) vin sa citeasca articolele. Recunosc ca de acum vreo 3-4 luni de zile eu n-am mai facut reclama acestui site nicaieri, bazandu-ma strict pe link-urile pe care voi mi le dati (si am raspuns la ele cu Blogosfera Zilnica). Dar cred ca ar cam trebui sa incep din nou sa fac reclama pentru ca devine un pic penibil, daca ma intelegeti. Daca va taxam -si pe bani, nu pe zambete- pentru ceea ce am facut aici, va luam si pielea de pe voi. Pana una, alta, lasand la o parte blogul meu personal, produsele acestui site au fost facute ca sa fie folosite, nu ca sa ma bat eu singur pe umar pentru ele. Raman in continuare gratis, ca si sfaturile sau parerile mele. Imi place sa cred ca, desi n-am primit vreodata un email sau vreun comentariu de multumire, cateva chiar au fost implementate in campaniile online din ultima vreme. Macar atat.

Corina Cretu se intreaba intr-o postare recenta daca blogurile reprezinta noua societate civila. Intrebarea este justificata, cred eu, desi se aproprie de o retorica nitel cam manipulativa. E cerul albastru? Martienii vin de pe Marte? E destul sa pui un lucru sub forma unei intrebari si-i sadesti dubiul direct la radacina. Spune dansa:

“…dincolo de blogurile noastre, prin fiecare blog al unui roman ce tine sa se implice - fie si numai cu o idee pertinenta, cu un gand constructiv - s-a nascut in ultima vreme un spatiu critic atat de necesar societatii romanesti. Blogurile incep sa produca stiri si sa devina surse de informare pentru marele public, politicieni si ziaristi. Dar marele lor merit este, in opinia mea, faptul ca au devenit forumuri in care fiecare voce conteaza.” - Corina Cretu

Stimata doamna, parerea mea personala este ca spatiul critic nu se naste pe internet. Blogul doar ajuta la refularea frustrarilor intr-o societate ca a noastra si ne permite sa o facem intr-o masura mult mai libera decat in viata reala (cel putin in lipsa legislatiei pertinente). Ma regasesc printre primii care recunosc incapacitatea absoluta a societatii civile (reale) de a ne reprezenta sau de a ne uni in vreun fel. Sa fii membru Pro Democratia, de exemplu, si sa accepti jumtatatile de masura si perversitatea noului vot uninominal, o schimbare a clasei politice pe care sa le-o dai pe tava tocmai acelorasi boieri moderni si corupti, reprezinta o aberatie. Sa faci parte din ONG-urile care incearca sa sustina un candidat la Consiliul Local, trecand peste absolut toate normele deontologiei lor profesionale (e.g. ONG - organizatie non-guvernamentala) este rusinos.

Iertati-ma, dar ideea ca blogurile ar fi altceva decat o subtire deghizare al lui ba pe-a ma-tii este, in totalitate, naiva. Sa spunem ca un blog ar deschide sau ca ar sustine comunicarea este ca si cand am spune ca un nudist care alearga prin Piata Victoriei cu Salvati Tibetul tatuat pe fund face altceva decat sa ne atraga atentia. Blogurile sustin individualismul si se leaga intre ele prin simple accidente produse din pareri comune, prin erori statistice si prin educatia comuna stapanilor lor. Ele mimeaza realitatea in care traim si nu putem sustine simpla aparitie a unui mediu nou de comunicare cu idealismul deseori legat de necunoasterea acestuia. Prostia noastra comuna, manifestata si prin acceptarea clasei politice actuale, este emulata in virtual fara prea multa jena.

Daca doriti sa credeti ca blogurile pot sustine un spatiu de discutie in afara celor spuse mai sus, va invit sa cititi blogul proaspatului Dvs coleg de partid, Dl Mihnea Georgescu, care, in vasta sa experienta de afacerist si filozof, considera ca unica modalitate de comunicare verbala este prin dosul stimabililor Iliescu si Nastase. Ideea in sine, cumva Pauneasca si provenita din vremuri mai rosii, nu ar face atata valva daca dansul n-ar da dovada si de o extraordinara lipsa de neuroni (sa scandezi Iliescu apare, soarele rasare sau sa faci din Nastase un Mesia tradeaza niste probleme grave la nivel mental). Din aceasta punct de vedere, fara sa incerc sa va jignesc sau sa cred ca ati sugera un asemenea lucru, o societate civila construita din lingusitori ai partidului Dvs ar fi chiar bine-venita, nu? Exemplul, insa, exista, asa ca n-are sens sa va mai pierd timpul explicandu-va de ce, in esenta, ceea ce spuneti Dvs se leaga mai mult de frica unei intalniri fata in fata cu electoratul mai des de odata la 4 ani si de speranta altor politicieni ca scutul virtual permis de calculator ii absolva de drepturile care le-au fost mandatate.

Asa ca iertati-ma, din nou, daca parerea mea nu-si gaseste paralela cu gandurile dumneavoastra, oricat de bine-intentionate ar fi ele. Luata la rece, discutia pe care o deschideti dvs, ca si politician si dupa 20 de ani de mizerie, penduleaza intre ironie si naivitate. Ce sa inteleg? Bine ca va faceti bloguri; cand inchid calculatorul e ca si cand n-ati mai exista…

Toate cele bune.

Codex Politicus a ajuns la 386 de bloguri. M-am gandit ca pana acum nu l-am prezentat grafic, asa ca m-am pus pe Photoshop si am scos ceea ce vedeti in imaginea alaturata. Mare prezenta PSD-ului pe blogosfera politica: 50 de bloguri si 13% din Codex (atata sa le dea Domnul si la alegeri). Urmeaza PNL-ul, PD-L-ul si, in mod surprinzator, PNTcd-ul. Mica si fasneata prezenta acestuia din urma pe internet, si cea mai centralizata si integrata, din cate am vazut. Am dat si peste un blog PNG acum vreo cateva zile. Se mai remarca si lipsa PRM-ului de pe internet in afara unui site de partid. Ca regula generala, acestea nu intra in Codex, nefiind considerate ‘bloguri’.

A crescut numarul blogurilor de politicieni in ultima vreme. Au ajuns la peste 110, cu foarte, foarte multi primari si candidati locali. Exista o diferenta intre numarul de bloguri prezentate mai sus si cele prezente momentan in pagina de Codex (vreo 5-6 bloguri de politicieni pe care i-am adaugat azi), dar acestea vor aparea la urmatorul update (aduc la zi Codex-ul cam de 2 ori pe saptamana). As dori sa mentionez un pic si metodologia dupa care aceste bloguri sunt alese:

In primul rand, daca blogul nu apare in vreun centralizator sau pe vreun blogroll, eu (si nimeni altcineva) nu are cum sa stie de el. Internetul e facut din link-uri, daca ai blog si nu apari nicaieri, degeaba mai scrii. Partidele au nevoie de un centralizator al acestor bloguri pe paginile lor de internet. E un haos total in organizarea si centralizarea datelor la nivel de partid in ceea ce priveste internetul. Am aflat eu, de foarte multe ori, bloguri de politicieni (locali, mai mult) care-si facusera bloguri, fara ca cei de la centru sa aibe vreo idee. Cele doua pagini de monitorizare (partide si alegeri locale) mi-au oferit cele mai multe rezultate in acest sens.

Indiferent de parerile mele personale, Codex-ul primeste toate blogurile politice, indiferent de culoarea lor. In sensul acesta nu am facut niciodata vreun compromis, am adaugat intotdeauna politicienii la categoriile si partidele lor din Codex, fara comentarii. Daca vreun politician citeste aceste randuri, faceti-va o pomana si puneti administratorul site-ului vostru de partid sa intre in legatura cu mine. Il ajut si eu pe el cu datele din Codex si ma ajutati si voi pe mine sesizandu-mi aparitiile noi (politicieni si membri de partid cu bloguri). In rest ne putem injura, pupa, bate pe umar, tot ce vreti voi.

Cam asta e. Codex Politicus si sursa sa sunt disponibile gratuit aici.

De vreo 3 zile am un ochi ceva mai rosu si ma uit nitel sasiu la oameni, speriindu-mi apropiatii. E nu stiu ce chestie virala, asa ca, va rog, fara trackback-uri, lepse sau vizite ca s-ar putea sa-l luati si voi. Daca ma vedeti ca va fac cu ochiul ala rau, e clar, v-am dat virusul si nu mai e cale de intoarcere.

Apropo de uitaturi si oameni, Alex Ulmanu se intreaba, complet justificat, de ce nu isi foloseste Basescu site-ul in afara campaniilor sale. Tot Alex se mai intreaba si daca Twitter-ul lui Basescu e chiar al Presedintelui. Daca e, e o prostie. Daca nu e, tot e o prostie. Sa va spun si de ce:

Twitter se traduce prin ‘ciripeala’ si e o platforma de micro-blogging social. Ca sa explic pe indelete: Blogul este un site care contine o insiruire de continut (text, audio, video, etc). Platformele sociale aduc oamenii impreuna in jurul unor diferite interese (prietenii cu Hi5, liste de favorite cu del.icio.us, stiri comune cu digg.com, etc.). Twitter-ul este o combinatie minimalista intre cele doua concepte. Ai prieteni si esti mobil? Ti-i aduni frumos si transmiti mesaje site-ului (de pe internet, telefonul mobil, etc) in limita a 140 de caractere. Site-ul ti le publica pe canalul tau, iar cei ce te urmaresc fac uuu si aaa. Asta-i tot. I se spune micro-blogging din cauza faptului ca e o insiruire de micro-texte. Nu serveste la mari declaratii sau scrieri Shakespeare-iene.

De ce nu-si face Basescu blog? Foarte simplu: Pentru ca pana si Iliescu are blog. Cu ce ar veni el nou la toata afacerea? Din punctul asta de vedere este perfect posibil ca Twitter-ul sa apartina Cotrocenilor, desi ma indoiesc sincer. Pana si ultimul tweet, acela cu accidentul, este dubios. Pe Base clar nu-l vad facandu-si un tinyurl din adresa comunicatului de presa. Si de ce sa-l salute pe Piticu sau sa-mi raspunda mie? Nu-l vad spunand de la Palat: “Pasarica, hai sa-ti ciripesc ceva pe Twitter”. Ma rog.. intelegeti ce vreau sa spun.

Parerea mea este ca acel cont apartine unui om care intelege binisor care-i treaba cu Twitter-ul si cu net-ul -deci automat n-are cum sa fie politician- si care a considerat ca e o idee buna sa foloseasca mediul respectiv, urmarind si in nici un caz mimand (tonul e oficios) declaratiile Presedintelui. Daca ma insel si e biroul de presa al Cotrocenilor sau orice alt cetatean din PD-L, il anunt pe aceasta cale ca exista zeci de alte idei bune pe care le poate implementa pentru seful sau. Twitter-ul n-ar trebui sa fie decat 1% din prezenta online a oricarui politician, ceva care sa tina de secunda urmatoare (e.g. ce-am mancat de pranz), nu de o updatare la 3 zile. Una e sa fii 10 Downing Street si sa fii trendy, alta e sa traiesti in Romania si sa rezumi declaratiile unui sef de stat la niste ciripeli.

Tot apropo de PD-L, organizatia de tineret din Cluj si-a facut un canal pe Youtube. Am mai primit si vreo 3 bloguri PSD pe care le-am adaugat la Codex, pe langa unul sau doua PNG-iste si vreo 3 PNTcd-iste, parca. In seara asta re-aduc la zi Codex-ul. PSD-ul continua sa domine in stil mare si se aproprie, prin volum, de 10-15% din blogosfera politica. Ata ete.

Maine seara plec la Brasov pana pe 5, iar site-ul va arata un pic altfel pe durata vacantei mele. Sper sa va placa, asa ca reveniti maine sa-l vedeti.

EDIT: N-am stiut ca twitter-ul genereaza tinyurl-uri automat. Interesant..

Cat de misto e sa fii bartai’ ziaristul de Cotidianul, proaspat inaintat in grad, pardon, functie si sa poti sa-ti bagi blogul pe prima pagina a ziarului, asa, la caterinca, cu o stire mondena? Care stire, daca e s-o luam asa, nici macar nu e foarte sigura, avand in vedere ca pe fata ar putea s-o cheme si Ana iar poate ca cezariana a fost la 8, nu la 7. Da blogu’ sa fie dat acolo la inaintare, ca doar pentru el lucrezi.

Sutule, esti cel mai tare, frate. D-aia am abonament la Cotidianul.

Am adus pagina de Codex Politicus la zi cu cele mai noi intrari in blogosfera. Codex-ul se apropie de 350 de bloguri. Daca nu va regasiti in el, v-as ruga sa-mi trimiteti un mail la mihnead[at] gmail.com. Codex-ul este incercarea mea de a cuantifica blogosfera politica romaneasca. Din Septembrie 2007 am inceput sa adaug bloguri la Google Reader, sarind din link in link, prin blogroll-uri si liste de prieteni. Daca la inceput descopeream 10-20 de bloguri noi pe zi, acum aceasta statistica a scazut la 1-2 pe saptamana, majoritatea fiind -cel putin in cazul politicienilor- descoperite de mine inainte sa le faca vreun alt membru de partid reclama. Consider ca am indexat o parte destul de mare din intreaga blogosfera politica -definitia acesteia fiind formata din politicieni, bloguri dedicate exclusiv politicii, bloguri generice dar cu continut mai mare de teme politice si bloguri de ziaristi. Am adaugat si sectiunea Mass-Media mai mult pentru mine, in ideea ca eu neavand timpul necesar pt a face breaking news-uri (si nici neavand acces la fluxurile de stiri), sa pot macar sa le dau in Blogosfera Zilnica.

Ca veni vorba de Blogosfera Zilnica, aceasta reprezinta Shared Items-urile din Google Reader, ce consider eu ca fiind important pentru vizitatorii mei zilnici sa citeasca. Eu intru pe contul de Google Reader destul de des, ceea ce inseamna ca postarile sunt destul de rapid transmise inspre site. Continutul vine din sursele alese de mine, acestea rar apartinand mass-mediei traditionale (tv, ziare). Daca la Codex nu fac compromisuri in ceea ce priveste echidistanta mea fata de toate partidele politice, la BZ recunosc ca n-am cum sa nu fiu subiectiv. Consider, totusi, ca fac o treaba destul de buna in a prezenta toate fatetele unei probleme. Ma intereseaza sa vad cum este vazut un eveniment din cat mai multe puncte de vedere, asa ca e complet normal ca eu sa nu ma limitez numai la anumite surse. Imaginea alaturata explica cel mai bine despre ce vorbesc. Este o resursa utila, cred eu, un fel de revista a presei in termeni blogosferici. Mai adaug la acest lucru si faptul ca, prin intermediul BZ, fac de multe ori trafic stirilor sau postarilor respective.

In final, site-ul mai ofera si un numar de monitorizari prin intermediul Google Blog Search: Monitorizare Alegeri Locale si Monitorizare Partide. Ambele sunt procese automatizate ce combina cautari prin GBS cu alte motoare de cautare (IceRocket, Technorati, YouTube). De exemplu, daca o postare contine orice combinatie intre cuvintele Ponta, PSD, alegeri, si DNA, este scrisa in romana si se poate lista cu oricare dintre termenii acestia in mod independent, atunci ajunge in monitorizare. Ideea este ca acest motor de cautare indexeaza absolut orice site cu flux RSS, ceea ce inseamna si orice site de mass-media traditionala cu stirile aferente (locale sau nationale) ajunge in aplicatie. Majoritatea site-urilor transmit instiintari spre Google in momentul in care stirea este postata, ceea ce inseamna ca nici cititorii acestui site nu sunt cu mai mult de un minut, doua, in urma.

Daca vizitati acest site aveti acces la urmatoarele produse gratuite:

• Monitorizare presa, stiri locale si nationale
• Monitorizare blogosfera
• Monitorizare partide politice, atat in mod direct cat si prin intermediul evenimentelor de interes national (e.g. alegeri)
• O lista a intregii blogosfere politice (Codex Politicus)
• Postari zilnice pe teme de interes, atat din partea mea cat si din partea tuturor bloggerilor politici.

Politica&NewMedia este un efort personal, non-comercial si apartinic. Nu exista cenzura si sunt propriul meu tonomat. Nu vand nimic. Comentariile sunt nemoderate. Ma puteti contacta si putem comunica oricum doriti. Si nu, nu eu sunt tanti din poza de pe prima pagina care zambeste.