Aici e site-ul, lansarea urmeaza sa se faca in aceasta seara. Echipa lui Diaconescu a scos si strategia sa pentru Bucuresti, pe care o puteti copia de aici.

Mistocutz site-ul doctorului. Imi place foarte mult ideea minimalista, poza din cap pana-n picioare. Fonturile, insa, sunt oribile iar movul (sau e lila?) acela nu prea isi gaseste locul (desi inteleg de ce nu putea sa aleaga albastru sau rosu). Si mai am o problema: Cand dai cu click-ul pe Ce voi face nu apare nimic. Urat, nasol chiar. Pentru ca, vedeti, e o regula clara sa apari cu site-ul online doar atunci cand e gata. Nu ca ar conta foarte tare in aceasta capitala politizata, ca oricum planurile tuturor sunt doar pe hartie si acolo or sa moara, dar macar o aparenta de responsabilitate poti lasa. Iar aparenta, in acest moment, e ca domnul Oprescu nu vrea sa faca nimic.

Punctual, dom’le:

• Codex-ul a fost adus la zi. 432 de bloguri, site-uri si cam orice contine un flux RSS. Scuzele de rigoare celor din PNTcd, sunt in Codex dar in re-organizarea manuala dinainte de fiecare update i-am pierdut. Ca sa intelegeti, Codex-ul este format din abonamentele mele la toate site-urile voastre. Aceste abonamente se fac prin Google Reader. Se exporta intr-un fisier .opml intr-o ordine deloc okay. Ca sa nu ma acuzati ca fac nu stiu ce misculatzii la ordinea partidelor, il iau la mana dupa fiecare exportare si pun partidele intr-o ordine de ceva mai mult bun simt. Oricum, am mai adaugat vreo 2 bloguri PSD-iste, vreo 2 PNG-iste (bonus de weekend, click aici!), pe domnul care se crede tanc din partea PC-ului si vreo alti cativa.
• Site-ul a fost rectificat un pic la look. Am scos navigatia de sus cu categoriile de Blog, Pe Larg, etc. si le-am pus intr-un widget pe dreapta. Aveam impresia ca nu se intelege, la prima vedere, cam care-i navigatia in site. Am incercat si sa simplific un pic treburile, in sensul ca vreau ca site-ul sa fie un pic mai minimalist. Am redus numarul de articole din Pe Surse si am mai adaugat si o chestioara de rating la finele fiecarui articol. Dati si voi un click daca v-a placut (sau nu) articolul. Ma ajuta si pe mine.
• Motorul de cautare al blogurilor politice este, momentan, mort. Si asa nu-l folosea nici dracu’, motiv de mare suparare de partea aceasta a computerului. Custom Search Engine-ul de la Google nu mai vrea sa accepte exportul de Google Reader, asa ca va trebui sa-mi gasesc timpul necesar sa adaug manual toate cele 432 de site-uri. E pe to-do list, desi sper sa-si revina CSE-ul. Motivul pentru care ma chinui reprezinta si pentru mine un mister. In loc sa folositi niste utilitati care s-ar vinde pe bani grei la orice campanie politica online, voi veniti sa cititi aberatiile mele. Eh, bravo!
• Am adaugat o sectiune numita AntiGuerrilla (sus in navigatie). N-am putut rezista. Asa sunt eu, rautacios. Cand o sa mai vad chestii trimise pe mess si prin alte canale care tin de campania electorala -si voi avea timpul necesar- am sa mai ma joc cu Photoshop-ul. E fun!
• Am adaugat o cabina de vot pentru alegerile din Bucuresti (PMB). Va fi deschisa pe intreaga perioada a campaniei si garantez pentru rezultate, ca de obicei. Masurile de securitate sunt bazate pe cookie-uri si ip-uri. Practic, daca sunteti abonati la RDS si va stergeti cookie-urile de fiecare data, puteti sa votati in draci pe orice candidat doriti. Evident ca si eu vad genul asta de trenduri si m-am invatat sa va dovedesc. N-am chef sa vad PIN-ul la 40% din voturi, asa ca va rog eu frumos, un om = un vot. Deocamdata il vad pe Cristi Diaconescu ca are cele mai multe voturi, de unde trag si concluzia ca ma citesc multi PSD-isti si/sau femei si/sau inconstienti. Eh, Bravo!
• Nu uitati ca monitorizarea pe Bucuresti merge si are adaugate si filme de youtube. O sa tot apara de-a lungul campaniei, asa ca macar mai radem si noi de cate una, alta. O sa mai adaug si pe candidatii pe sector, odata ce-i aflu. Ii cam stiu p-aia din PDL si din PSD, daca poate cineva sa mi-i spuna si pe cei din PNL v-as ramane dator. N-am de gand sa-mi pierd timpul cu restul partidelor, decat daca banuiesc ca au vreo sansa la sectoare.
• Ma gandesc foarte serios sa reduc postarile la 2-3 pe saptamana. Mi-e foarte greu sa scot subiecte din piatra seaca si se vede cand diluez lucrurile. Ce credeti?

Cam atat. Mai vin sambata seara cu o postare. Noroc.

-MD

Toata lumea si calul lor vor sa se aproprie cat mai mult de aura lui Liviu Negoita de aceste alegeri. Blaga candideaza la Primaria Capitalei? E in partid cu Liviu Negoita! Cezar Ionescu candideaza la Primaria Sectorului 2? E vecin cu sectorul lui Liviu Negoita! Traiesti in Sectorul 1? Esti prieten cu fata unchiului socrului vecinului care sta deasupra mamei lui Liviu Negoita! Domnul Negoita reprezinta chintesenta -pana acum relativ inexistenta- a urarii Sa traiti bine! Este bulgarashul de aur al PDL-ului. Singura persoana care ar putea sa-i aduca mai multe voturi unui alt candidat ar fi insusi Traian Basescu. Aparent tehnocrat si profesionist, domnul Negoita si-a aratat capacitatile manageriale dezvoltandu-si sectorul peste asteptarile cetatenilor sai. Faptul ca aceste asteptari ajunsesera aproape de a fi inexistente e alta discutie. Practic, domnul Negoita a facut ceea ce era, intr-o mare masura, necesar si corect in sectorul sau. De la asta pana la a spune ca a facut miracole e, insa, cale lunga, cu toate injuraturile pe care mi le-as putea lua de la militantii PDL.

Prezenta numelui Negoita in campania electorala face mai mult decat sa 'dea bine', cred eu. Pornesc de la doua premize importante: 1) Electoratul bucurestean e politizat intr-o masura foarte mare (75-80%); 2) Peste 50% dintre bucuresteni nu ar veni la vot, sictiriti fiind de intreaga clasa politica, nici sa li se dea micu' si berea pe tava la iesirea de la urne. Pentru cei aproximativ 40% ramasi si care se vor si prezenta la vot, treburile se transeaza intr-o masura de 40% PDL, 25% PSD si 15% PNL, indiferent, aproape, de cine candideaza pentru partidele respective. Singura exceptie de la regula acestor procentaje, in situatia in care domnul Oprescu va candida in continuare drept independent, va fi probabil o impartire a votului pentru PSD -un 15% Diaconescu si un 10% Oprescu. Ca sa nu lasam lucrurile in coada de peste, mentionez faptul ca, dupa parerea mea, Oprescu fura cam de pe la toti pentru a ajunge la acest procentaj (mai mult de la Orban si nehotarati). Pentru PDL, cel putin, un partid cu o organizare aproape militareasca si cu destul de multa dinamica in ultima vreme, situatia in Bucuresti se prezinta drept o problema de volum, pur statistica, indiferent de problematica Videanu. Numele domnului Negoita se prezinta, in acest context, doar ca o balanta adecvata pentru intreaga problema de imagine a partidului.

E de bine, totusi, daca omul tot a facut ceva in sector. Faptul ca a intreprins ceva, repet, nu inseamna si ca a facut miracole. Faptul ca privim niste lucruri de bun simt drept minuni nu semnalizeaza decat lipsa noastra de asteptari fata de intreaga clasa politica. In acest sens, nu m-ar mira foarte tare ca pana si alti candidati ne-PDL-isti sa se lege de numele domnului Negoita. De-un tehnocrat avem nevoie cu totii, doar. Liviu Negoita! Liviu Negoita! Liv…

-MD

Pana acum vreo cateva zile, imi venea foarte greu sa nu tin cu Sorin Oprescu in lupta sa pentru candidatura la Primaria Capitalei. Nu l-as fi votat nici intr-o mie de ani, dar il consideram un mic shou de margine la circul electoral, un cetatean care, intr-un jemenfichism total fata de adunatura de interese din care facea parte, isi bagase bisturiul de chirurg in toti si toate si se aruncase in cursa pentru Primarie. Motivatia sa fusese simpla: Pe ultima suta de metri a carierei sale politice chiar nu mai avea ce pierde, iar PSD-ul refuzase sa-i faca vreun favor. Frumos, m-am gandit. Shou-ul poate sa continue.

Actiunea omului poate fi inteleasa prin prisma informatiilor care exista in domeniul public. Mai degraba politician decat doctor, domnul Oprescu este un om pragmatic. Partidul Social Democrat, in totalitatea sa institutionala, nu i-a facut nici un favor. Ba, mai mult, l-a carotat sistematic, de cate ori a candidat la functii din partid sau din domeniul public. Tradare, numele tau e Vanghelie! ar acuza domnul Oprescu. Apropiat de hertz-ul lui Ion Iliescu, Oprescu nu percepe actiunea sa ca pe o incercare de scindare a partidului. Din contra, este o eficientizare a sinergiei faptelor. Stie ca se poate intoarce oricand in partid, prin bunavointa lui Iliescu, iar, in scenariul ideal, tot el poate veni si cu streangul pentru gatul domnului Geoana. Vanghelie, in contextul luptei dintre factiunile partidului, nu este altceva decat un amarat de executant.

Asa ca s-a aruncat in cursa, si-a depus candidatura si a zambit strengareste camerelor de luat vederi. Oprescu are notorietatea necesara in Bucuresti si dispune de experienta candidaturii la Primaria Capitalei, lucru ce nu poate fi spus despre principalul sau contra-candidat PSD-ist, Cristian Diaconescu. Mai mult, odata cu incercarea mai multor partide de a-i stopa candidatura, Oprescu a sarit si din marja de eroare a sondajelor. Daca o tine tot asa, la un moment dat, poate spera chiar ca domnul Diaconescu sa se retraga dintr-o cursa in care nici nu-si prea dorea sa intre. Totul a mers ca la carte, ‘patimile lui Oprescu’ venind in paralel cu sarbatorile pascale. Am avut, intr-o masura, dreptate.

Domnul Oprescu a mai vazut, odata cu decizia Curtii de Apel in legatura cu candidatura sa, ca isi gaseste aliati si din alte tabere, ceva mai mari decat ale dansului si forte interesate, macar din punct de vedere tactic, de slabirea PSD-ului. Cum altfel sa-si explice, in justitia ultra-politizata din Bucuresti, hotararea Curtii de Apel, care i-a dat dreptate in recursul sau? Degeaba au incercat cam toate partidele sa-l opreasca intr-o prima faza, daca alte forte ii transmit ca se poate. Nici incercarile Doinei Mocanu, o necunoscuta in graba trezita de simtul civic si atent instruita de avocata -peste noapte- personala, nu au reusit sa-l opreasca.

Contra-candidati precum Blaga sau Orban sunt, deocamdata, doar nori la orizont pentru Oprescu. Interesul sau principal, dupa cum bine si-a dat seama, este notorietatea. Are destule semne, deocamdata, ca ceea ce face e bine, iar speranta sa intr-un miracol la urne se explica prin pragmatismul pe care-l crede subinteles chiar si de catre electoratul PSD. Spera si ca, in slaba lumina data de aparenta sa independenta politica, sa atraga destule voturi de la cei sictiriti si total dezinteresati de politica partinica a acestei decade. Daca isi va continua cursa, veti intalni multi apropiati de-ai dumneavoastra care il vor sustine, aceiasi oameni care pana nu demult nici nu ar fi stiut cu ce se mananca politica in Bucuresti sau in tara. Acei nehotarati inconstienti vor reprezenta si bazinul sau electoral, impreuna cu o parte din electoratul PSD.

Va fi, in mod sigur, un shou la marginea circului. Dar, tot la fel sigur, nu va fi si circul adevarat. Sperantele domnului Oprescu sunt la fel de realiste ca si ale lui Cozmin Gusa (care a sarit la atac instant drept singurul si adevaratul candidat independent) in ceea ce priveste castigarea unui fief ultra-politizat, iar, oricat de mult s-ar confunda cu dorinta votantilor pentru schimbare, Oprescu nu isi poate indeplini visul din simplul motiv ca-i lipseste masinaria electorala. Ajutorul oferit de aripa Iliescu nu ii va fi indeajuns, oricata tradare ar exista in randul oamenilor lui Geoana. Dansul spera, cred eu, sa rupa cercul vicios in care se afla electoratul si sa iasa din mediocritatea aferenta unei cariere politice banale. Se imbata cu apa rece, iar unica concluzie a candidaturii sale, mai mult decat probabila in acest moment, este ca nu va reusi altceva decat sa faca jocurile altora. Deocamdata, ii convine si lui. Problema e ca se va trezi la un moment dat si isi va da seama ca nu are nicio sansa reala. Ramane de vazut daca se va intampla inainte de sfarsitul campaniei sau la numararea voturilor.

-MD

S-ar parea ca Primarul de la PS1, Andrei Chiliman, are twitter. Se alatura lui Basescu, daca twitter-ul este, intr-adevar, al lui. Din cate vad, deocamdata, se rezuma doar la postarile din blogul sau (transmise prin RSS, probabil, in Twitter). Bun, bine ca exista, am mai scris deja pe tema, insa revin cu principalul motiv pentru care treaba cu Twitter-ul e cam de fitze: Twitter-ul este folosit pentru exprimari spontane, pentru micro-blogging si pentru postari dese, nu odata la nu stiu cand. D-aia poti sa postezi prin sms-uri si are limita de 140 de caractere. Ma duc sa vad care-i situatia pe Banu Manta; Apar la tv intr-o ora pe nu-stiu-ce tema; Acum sunt la nu-stiu-unde si ma ocup de probleme. Etc. Daca tot le aveti si le folositi, folositi-le cum trebuie. Genul acesta de aplicatii ’sociale’ sunt facute tocmai pentru ca oamenii sa va urmareasca -cei care vor, evident. Sunteti in campanie, fratilor.. folositi-le cum trebuie!

Ma suna un prieten, membru de partid (unul marisor). Ai auzit? Nu. Da PDL-ul €1500 pe vot, daca il poti dovedi cu poza. Eh nu zau. Cati ani ai? E pe bune, cica e de la Parvulescu si a ajuns in presa. Din nou, cati ani ai? S-a dat nu stiu ce decizie impotriva telefoanelor cu camera in cabina de vot. Bine. Inchid. Dau un SMS rapid undeva. Sursa nu confirma, desi BEC-ul a dat, intr-adevar, astazi, o decizie referitoare la camerele de luat vederi in cabina de vot. Citez din comunicat:

“In vederea asigurarii caracterului secret si liber exprimat al votului, [...] pentru a se evita eventualele tentative de control asupra votului, se interzice accesul in cabinele de vot cu orice fel de aparatura de inregistrare sau preluare de imagini.” - BEC

Trei sferturi dintre romani au cam imbulinat-o, va dati seama. Astept oferte de la companiile de telefonie mobila cu telefoane din 1995 re-aduse in voga. De aceste locale si dumneavoastra puteti fii chic cu noul telefon fara camera de nshpe megapixeli! Tampenii si aberatii.. Va dati seama ce le-a trecut celor din BEC prin minte? APD a facut o sesizare care, pana la urma, mi se pare de bun simt -cel putin in partea cu urnele mobile- daca nu chiar tarzie. De la asta la frica unora ca PDL-ul e pus pe fapte mari n-a fost decat un pas toxic. Cine a avut informatia a si bagat-o in piata: Bai, da PDL-ul bani pentru voturi! E ca la pomenile electorale, frate, numai ca acum trebuie sa fie dovedite!

De parca mintea romanului nu ar gasi o cale si peste astfel de tampenii. De parca n-as putea sa fac o poza la stampila si dupa aceea sa-mi anulez votul. De parca ar avea PDL-ul destui bani la €1500 de persoana pentru toti romanasii care ar sari instant la jimbeala. Dar substratul e important. E mai rau ca inainte. Credeati ca pe vremea lui Nastase va indreptati inspre un partid stat? Stati sa vedeti acum, va fi vai si amar!

De ce sa furi voturi asa cand poti s-o faci civilizat si frumos, cum s-a facut si pana acum, adica la numaratoare? Adica voi credeti ca noi suntem prosti, ca nu stim cum ONG-urile lui peste (Peste de Partid) angajeaza ‘tineri independenti’ care doar in weekend se duc la partid, care tineri independenti fac pe observatorii obiectivi, care observatori obiectivi cad la mica intelegere apoi cu furatul voturilor? Si ca aceasta tactica este cea mai des intalnita, la toate partidele?

Nu, trebuie sa ne controlati si in cabina de vot, trebuie sa gasiti o modalitate prin care sa stiti clar si sigur cine cu ce partid voteaza. Pentru ca, iar aici il citez pe un sarman prins de Realitatea pe pelicula, toti dau pomeni electorale, da’ noi votam cu cine vrem. Nasoala democratia asta, fratilor. Nasoala rau!

———

Tot azi ma suna un alt prieten (alt membru de partid). Mai tii blog? Da. Mai ai informatiile alea cu toate partidele politice? Da, de ce, te-ai apucat de un mic marketing politic online? Peste vreo 5-6 replici: Da ai mirosit bine tu.. Trebuie sa prestez. Bine, zic eu. Ce sa zic? Daca dragii nostri politicieni si dragele lor firme de politica online considera ca se castiga voturi pe bloguri si pe forumuri, atunci sa incerce. Bani sa fie. Sa incerce, daca se poate, sa controleze si netul. O singura problema: Nu se poate.

Va explic maine de ce.

Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac. Asta ar fi concluzia zilei de astazi. Presedintele Biroului Electoral Municipal a iesit dintr-o mare de semnaturi pro-Oprescu si, ca un fariseu modern, a declarat presei ca realitatea e complexa si ca are multe aspecte -printre care, nu ultimul, ca Dnul Oprescu are la fel de multe sanse sa candideze pentru Primaria Capitalei ca si un alt cetatean de acum cateva mii de ani sa devina regele iudeilor. Acuma, nu e chiar usor sa tragem paralele intre cei doi cu exceptia unui posibil martiriu din partea domnului Oprescu. In primul rand, cetateanul din istorie venea cu pile ceva mai mari din spate, taica-su fiind Presedinte fondator al partidului, daca ma intelegeti. Domnul Oprescu nu mai are pe nimeni dupa scamatoria asta. Omul era fara pata, dom’ doctor.. Ma rog, dom’ doctor nu, mai ales atunci cand, la aflarea vestii ca a fost lucrat cam pe fata, a indreptat degetul acuzator inspre sistemul ticalosit din care, pana nu demult, facea parte fara comentarii.

Domnului Oprescu ii sta bine sa se dea martir in situatia de fata, insa. Castiga capital electoral, chiar daca nu mai candideaza. Partidele politice s-au lepadat de situatie ca si Pilat din Pont, spalandu-si mainile si lasand plebea sa hotarasca din vina cui saracul martir si-a gasit sfarsitul carierei sale. Si de ce nu, in definitiv? Sorin Oprescu, acest etern perdant al curselor politice, avea macar dubioasa onoare de a fi candidat in urbea lui Bucur, spre deosebire de mai-marii sai contra-candidati. Chiar nu ar fi fost fair. Nu se va sti niciodata in mod clar cine l-a tradat, desi daca ar fi sa facem un calcul la rece, stiind ca PSD-ul nu s-ar astepta niciodata sa castige in Bucuresti, singurele partide care ar fi pierdut simtitor din electorat ar fi fost PDL si PNL. Desigur, acest gen de matematica subliniaza faptul ca, pana una, alta, posibilitatea ca PSD-ul si PNL-ul sa fi facut blat pe Bucuresti e ceva mai mare chiar si decat ‘teoretica’ certitudine a castigarii capitalei de catre PDL. Iar asta e doar o opinie. La modul real, Oprescu ar fi impartit votul PSD si ar fi ciugulit din votantii PNL si PDL. Pana la urma, nu-l vad decat pe Geoana in rolul ‘tradatorului spanzurat’ peste cateva luni, dar asta nu inseamna ca are si vreo legatura cu toata povestea. In mod sigur i se va imputa plecarea doctorului din partid si pierderea alegerilor de catre cel putin un observator ‘obiectiv’.

Partidele noastre politice sunt capabile de niste manarii care nu ar putea sa fie dovedite nici la Judecata de Apoi. Iar cum Oprescu nu beneficiaza de viata vesnica pentru a se asigura de razbunararea Tatalui, dansul nu poate spera decat la o renastere in stilul cetateanului de mai de demult. Sa asteptam trei zile, poate o sa vedem un miracol. Si daca nu, macar sa ne bucuram de faptul ca treburile s-au mai clarificat un pic. Oprescu nu ar fi castigat sub nici o forma primaria fara vreo masinarie politica in spatele sau. Nici acum, chiar si cu tot circul mediatic aferent, daca s-ar tine alegeri, tot nu ar castiga. Dar ar fi furat niste voturi de la oameni onesti, care oameni onesti mai degraba ar vota cu oricare dintre celelalte partide. Sau deloc.