Mi-am pus satelit si duminica a fost Star Trek: TNG toata ziua pe AXN SciFi. Picardul, Data, Geordi, ii stiti. Uitandu-ma la serialul acela mi-am dat seama ca exista un motiv foarte bun pentru care TVR-ul il bagase pe tzeava acum vreo decada si ceva. Unii dintre noi isi mai amintesc emisiunile acelea din weekend cu Mironov si celalalt cetatean, amandoi vorbind 30-45 de minute inaintea fiecarui episod de Star Trek, nu? Nu mai tin minte despre ce vorbeau exact, retin doar ca in loc de scifi sau anglicisme foloseau termeni precum ‘fenomenul anticipatia’. Erau cam penibili in postura lor de cvasi-reeducatori maoisti.

Societatea era relativ-proaspat iesita din comunism iar noi vedeam un serial SF despre cum intreaga galaxie vorbea engleza intr-o veselie, iar societatea pamanteana era doar vag militarizata. Acum m-am prins ca, de fapt, viitorul imaginat de Gene Roddenberry era unul cat se poate de socialist: utopic, nu mai existau bani, nevoi, clase sociale sau saracie. Cei ce au urmarit ceva mai atent intreaga saga Star Trek pot confirma acest lucru. Pana una, alta, cu mintea burete, preluam o manipulare fara sa clipim. Mironov, pana la urma, ridica in slavi socialismul, iar noi nici nu ne prindeam.

Nu stiu cum dracului il corelez pe Mironov cu alegerile locale, dar cred ca exista o legatura. Probabil in sensul asteptarilor noastre stiintifico-fantastice si manipularea crasa care a devenit votul la urne. Ieri am postat despre viitorii castigatori la alegerile locale din Bucuresti. Ca sa ne intelegem, un pustiulica de 25 de ani, doctorand la stiinte politice si neras de vreo 2 zile a scris la misto un articol in care a identificat, cu o marja destul de mica de eroare -crede el, castigatorii de peste o luna la alegerile pentru Primaria Capitalei. Pai ori e nebun si a aruncat niste nume la pleseala, ori tocmai a spart codul democratiei reprezentative, ginind mai ceva ca Adevarata Fiica a Mamei Omida intentia de vot a peste 2,5 milioane de persoane. Ma rog, ca nu vor fi 2,5 si ca vor fi in jur de 1 milion reprezinta doar o corectura statistica. Faptul ca orice prost poate ghici cine castiga intr-o competitie electorala prin simpla eliminare a candidatilor fara nicio sansa e chiar penibil pentru politica romaneasca. Tradeaza blat in masa, din partea tuturor partidelor, iar aici trec peste faptul ca mass-media e partasa. Asta inseamna ori ca noi ne-am desteptat (si nu vreau sa ma gandesc de cate ori am fost fraieriti pana acum), ori ca politicienii nostri s-au prostit. De starea democratiei noastre nu mai zic nimic.

Mironov parca isi incerca norocul la Capitala, nu? Partidul Socialist Roman, daca nu ma insel. Candidatura nu i-a fost acceptata, dar macar stim un lucru. Manipulare sa fie.

Mistocutz site-ul doctorului. Imi place foarte mult ideea minimalista, poza din cap pana-n picioare. Fonturile, insa, sunt oribile iar movul (sau e lila?) acela nu prea isi gaseste locul (desi inteleg de ce nu putea sa aleaga albastru sau rosu). Si mai am o problema: Cand dai cu click-ul pe Ce voi face nu apare nimic. Urat, nasol chiar. Pentru ca, vedeti, e o regula clara sa apari cu site-ul online doar atunci cand e gata. Nu ca ar conta foarte tare in aceasta capitala politizata, ca oricum planurile tuturor sunt doar pe hartie si acolo or sa moara, dar macar o aparenta de responsabilitate poti lasa. Iar aparenta, in acest moment, e ca domnul Oprescu nu vrea sa faca nimic.

Observ ca sunt citit in PIN, altfel n-as putea sa-mi explic cele 19 voturi primite de Cozmin Gusa astazi, in rafale de cate 2-5 minute intre ele. V-ati mobilizat, fratilor, va felicit! Si din Italia, vad. Frumos, foarte frumos. Acuma ma intreb si eu, ca omul, daca nu v-ati fi mobilizat si ati fi lasat lucrurile sa mearga la plesneala net-ului, cum ar fi stat treaba? Bine ca mai merge cabina de vot pentru inca o luna de acum incolo. Nu vi le scot ca n-are sens, dar va rog eu frumos, fara chestii d-astea, ca va faceti de keke, iar eu in mod sigur n-am probleme in a va face de acelasi maro. Si ar fi urat, foarte urat. Am prieteni in partidul vostru, inteleg unele chestii, dar da-ti-o dracului de treaba, una e sa faci campanie electorala pe net, alta e sa masluiesti niste rezultate. Daca ati avea puterea sa le faceti si p-alea reale, v-ati baga?

Sesizata de Soferul, campania mi se pare super-okay. Pe langa faptul ca Vanghelie a facut fix zero in Sectorul 5 -iar aici nu trebuie sa fii simpatizant PNL ca sa stii acest lucru, campania chiar e foarte, foarte haioasa. Oamenii par normali, nu sunt supermodele, pozele sunt reale.. Si totusi, exista oameni care se simt instant atacati la pudibonderie de astfel de afise:

“Pur si simplu imi este jena sa spun mai multe… Si nu vreau sa ma gandesc la rusinea pe care ar trebui sa o resimta PNL. Macar pentru simplul fapt ca s-a gandit ca un astfel de “candidat” ar putea sa ne reprezinte…” Sorin Tudor

Nea Sorine, ne lasi? Inteleg ca poti sa scrii ce vrei tu la matale pe blog, dar uneori chiar frizezi penibilul. Adica tu postezi de atata timp in favoarea PSD-ului Nastasian, iar acum, de campanie, te trezesti deodata cu obraz si super bun simt? Si in cine dai? In PNL? Asteptam cu infrigurare postarile anti-PDL pentru sectorul 5, ca macar sa fie treaba clara. Si o intrebare: Ce e mai murdar? Sa acuzi PNL-ul de indecenta sau sa-i faci jocurile lui Vanghele online?

EDIT: Nu, nu mi se pare nuditate si nici indecenta. Ati vazut ce fata are omul? Va spun eu ca va castiga mai multe voturi asa decat daca-si pune moaca pe toate afisele.

Astazi am incercat in disperare sa evit imaginile de la televizor cu toti batranii care se inghionteau pentru a obtine o farfurie de mici si o bere. Babele alcoolice nu prea intra in trendurile mele, daca ma intelegeti, desi probabil as gasi cativa prieteni care sa ma corecteze. Oricum, in mod sigur nu putem confunda prajeala unor vieti nevoiase cu sfaraiala micilor pe gratare, drama unor oameni saraci si impinsi spre pomana cu instinctele lor de votanti. Nu?

Nu suntem singulari la pomana micului, acest lucru vi-l pot garanta din spoiala de experienta de viata pe care o detin. Canadienii si englezii se imbulzeau pentru bere gratis mai ceva decat mosii si babele din parcul Izvor de astazi. Coreencele ar fi calcat si pe morminte la sale-uri sau pentru micile gratuitati aferente perioadelor de sarbatoare. Nu trebuie sa ne imaginam ca am fi, in vreun fel, singuri in fata unei intregi rase cu instincte similare. Nici nu se prezinta, in vreo unicitate, trocul pentru voturi drept vreo indeletnicire strict romaneasca. Pana si Vanghelie a recunoscut, la scurt timp dupa ce a invatat cuvantul tandem, ca micii si voturile nu prea se iau de mana.

Problema e ca oamenii nu pot vota cum trebuie atunci cand le este foame. Iar sub aceasta simpla observatie se ascunde si intrebarea din titlu. Stirile de astazi s-au impartit in doua mari categorii, cred eu definitorii pentru populatia tarii: stirile despre cei ce au participat la mitingurile pomanagiste si stirile despre romanii care au plecat la gratar. Cum despre cei care au fost la pomeni am scris deja, as dori sa spun cateva cuvinte si despre ceilalti.

Nu sunt sigur daca romanul s-a nascut gratargiu, asta ca antiteza la pomanagiu, dar in mod sigur se transmite un mesaj atunci cand jumatate din tara pleaca la gratar. In alte parti din lumea asta 1 Mai e zi de sale-uri, de zeci si mii de oportunitati capitaliste, de evenimente comunitare non-pomanagiste. In Bucuresti si in Romania nu. Pe de o parte nu am avut astfel de evenimente astazi, iar acest lucru spune, cred eu, deja destule despre economia noastra de piata -la noi preturile cresc odata cu cererea, dar si despre capacitatea noastra de a fi, mai putin in sensul pomanagistico-non-javroteio-canin, comunitari. Departe de a ma auto-intitula javra comunitara, insa. Nu eu… Altii. Si poate ca tocmai aici e problema: Romanul dispune de o doza de independenta uimitoare, preferand sa-si bage.. gratarul in portbagaj si s-o taie oriunde e relativ liber si verde, mai degraba decat sa participe sau sa inventeze, in orice sarbatoare, altceva decat un eveniment strict familial (hai, maxim cu grupul de prieteni). Asta ne face, probabil, cea mai mare natiune de non-cetateni din istorie -de unde si intrebarea mea: Ce putem noi face daca jumatate din tara pleaca la gratar in loc sa voteze iar din cealalta jumatate vin la vot numai membri de partid si niste pomanagii? De votat gratarul, nu putem.

-MD

Foto credit: Lewis Hine, 1930

Absolut clasic filmuletul lui Piticu despre IT-isti. Omul chiar ia discutia in serios (deja faimoasele si inutilele polemici Radical din 2 de la Cotidianul). E chiar fain sa-l vezi chinuindu-se sa explice niste lucruri evidente cu o fata serioasa si cu perdeaua in fundal. Piticule, nu te supara pe mine, dar mai bine n-o faceai, daca ma intelegi.. Sau daca o mai faci, sugerez sa bagi si o butelie in cadru, sa iasa frumos

Explicati-mi si mie, va rog frumos, ca sunt doar un simplu om de la oras cu ceva educatie.. Unul dintre mechanismele principale de lupta impotriva coruptiei intr-o democratie este de a face ca executivul, legislativul si justitia sa se controleze intre ele, nu? Adica, se porneste de la ideea ca nimeni nu vrea o dictatura si ca puterea trebuie impartita intr-un mod cat mai balansat cu putinta. Presedintele numeste judecatorii, care apoi sunt votati de catre parlament. Parlamentarii voteaza legi pe care Presedintele le poate promulga sau nu si pe care curtile le pot declara neconstitutionale. Ma rog, sa zicem ca asta ar fi idealul intr-un sistem bine-stabilit, democratic si in care puterea n-ar fi de la inceput concentrata intr-un singur pol politic.

Cum face romanul? Apai, daca un parlamentar e suspectat de coruptie de catre vreun organ al legii, camera din care face parte decide daca se poate incepe urmarirea penala. Practic, e ca si cand politia ar veni la seful vostru si v-ar intreba daca au voie sa va aresteze. Simplificat, dar al dracului de aproape, cred eu. Depinde cum te ai cu seful, cam care-i treaba ta pe acolo, daca ai putere in sereleu, ca sa zic asa. Nu esti ca orice alt cetatean, tie iti trebuie permisiune speciala sa fii anchetat. SI nu de la oricine, ci tocmai de la stapanii tai (si ai lor) politici.

Primul instinct al oricarui om cu mintea la cap, atunci cand aude ceea ce se intampla, este unul clar: bai, astia chiar isi bat joc de noi. Fratilor, constitutie noua ca nu se mai poate! Luati Constitutia americana, bagati un copy/paste, scoateti prostiile cu armele si votul indirect al presedintelui, adaugati avortul si protectia consumatorului si v-ati facut cu o frumusete de act de baza al societatii. Ca sa-l implementati dati-i un print, duceti-va frumos in numar de vreo cateva sute de mii la palatul parlamentului, bagati-l pe sub usa si transmiteti-le ca nu mai iese nimeni pana nu e votat. Si gata, am rezolvat problema!

Vreau si ‘io’ girul parlamentului ca sa ma ancheteze penal de acum incolo, boieri dumneavoastra! Pe bune, daca oi face ceva penal, vreau sa ma prezint in fata voastra si, ca un egal al vostru (ca parca suntem, sub lege), vreau sa votati sau sa hotarati la mica intelegere intre partide daca merit sau nu anchetat. Si, hai sa fim oameni, evident ca o sa fiu anchetat doar in perioada electorala, ca asa e frumos! Sa ma numesc si ‘io’ Mitrea sau Seres sau, mai rau, Stanoiu!

Mama voastra de prosti.. Adica aveti o clasa politica corupta si proasta, care va da constant peste bot cu tot felul de magarii care mai de care mai aberante, iar voi stati si dati din cap dezaprobator, asteptand ca doar odata la 4 ani sa-i votati pe ceilalti. Iar cand nici ceilalti nu se dovedesc mai breji, nu va mai duceti deloc la vot. Ca, vorba aia, democratia e reprezentativa, nu e voie sa se implice careva.

Am primit de la Neogen o invitatie pentru Blogaria 3. Pentru cei ce nu cunosc fenomenul, Neogen ia un numar de bloggeri si ii duce in Bulgaria pe banul firmei, cu tot cu masa, casa si alte asemenea pour-vous-uri. Se pune tara la cale acolo, va rog sa ma credeti. Ma bucur de interesul oferit de catre cei de la Neogen, in schimb nu am de gand sa le onorez invitatia. Chiar nu e cazul, oameni buni. Ce fac eu si ce fac ceilalti pe care i-am vazut participand la evenimentul vostru sunt doua lucruri complet diferite, daca ma intelegeti. Si nu sunt blogger. Bloggerii sunt oameni mareti, mai mari decat mine, puternici si inteligenti, super dezvoltati social si din punct de vedere al comunicarii. Acesti ubërmenschi ai Romaniei digitale -intr-adevar, ai istoriei tarii noatre- se pot distra si pot face blaturi cu Neogen si fara mine, in mod sigur.

Sunt curios cam cat de interesanta ar fi publicarea unei anumite inregistrari in perioada campaniei electorale, care inregistrare contine un anumit Ministru, care Ministru, cam beat si lovind o fetita in timpul unui accident rutier, si-a cam bulit sansele de a candida la orice functie publica, care functie publica e tinuta ‘in viata’ de aceasta inregistrare, care inregistrare e frumos si bine la STS si contine convorbirea balbaita intre Ministrul respectiv si un alt Ministru, sa zicem al Internelor. Frumos, nu? Mai ales ca accidentul a fost chiar un pur accident, dar omul si-a consumat absolut tot creditul politic incercand sa musamalizeze intreaga situatie. Iar pentru asta un anumit trust de presa i-a copt vreo 2 zile o campanie de linsaj mediatic pe care a si pus-o in actiune in ziua a treia. Care linsaj inca nu s-a terminat, daca e sa fie. Mai ales cand acea inregistrare, daca se stie de ea mai peste tot, ar putea sa re-apara. Dar, din nou, vorbim de teorii si posibilitati, pana la urma. Totul ar deveni dureros de real daca acel ministru ar ajunge, sa zicem, printr-un imposibil chin al sortii, intr-un tur 2 al unor alegeri locale.

Din surse educate aflu ca Domnul Adomnitei, surprins de ceva timp in postura de Ministru al Educatiei, isi face blog. Tot de ceva timp dansul candideaza pentru Primaria orasului Iasi, fapt ce n-are cum sa bucure decat pe elevii care scapa de el si, probabil, ceva mai putin pe ieseni. Hai sa va spun (mai mult din probabilitatea statistica decat din informatie clara in ceea ce-l priveste pe Adomnitei) povestea, asa cum o vad eu:

Blogul a devenit super-moda in politica romaneasca. Toata lumea buna are asa ceva. Nu conteaza ce e si cum se face, ideea e ca, daca esti politician, trebuie sa ai unul. Iar in obtinerea sa intervin o intreaga sleata de doritori de bine care incearca sa te pacaleasca in toate sensurile si aspectele tehnologiei, de la dezvoltarea unui blog pana la rezultatele pe care le genereaza.

De cele mai multe ori blogurile politicienilior sunt facute in interiorul partidului de catre vreun sclav platit cu salariul minim pe economie, IT-istul si baiatul bun-la-toate din cadrul organizatiei locale respective. Gicu, ca sa-l numim, are vreo 20 de proiecte IT, vreo 5-10 bloguri pe rol si vreo suta de politicieni idioti pe cap, care mai de care mai destept si mai atotstiutor. Face toate aceste lucruri pe 5-7, hai 10 milioane pe luna. Vine din Cuca Macaii si traieste in Bucuresti pe seminte si apa de la robinet. E dedicat partidului, politicianului care l-a adus la Bucuresti si, nu in ultimul rand, spera ca el insusi sa evolueze peste munca de un maro absolut pe care o preseaza. Gicu e constient de importanta comunicarii, de nevoia de centralizare a informatiilor si de faptul ca mesajul partidului trebuie sa fie unul unitar. Ca nu-l baga nimeni in seama e ceva secundar.

Se mai intampla la politicienii mai atotstiutori sa angajeze talent din afara. Folosesc termenul in sensul larg aici, sa ma intelegeti. Tot de un pustan raios e vorba, de vreun soricel cu tzeava de cartier si cu dorinte de prea-marire ceva mai ample decat cifrele de pe eticheta pantalonilor. Genul asta de jegos -coincidenta aici chiar e valabila- stie cate ceva despre internet si e destul de desteptut incat sa stie ca politicienii, pana la urma, nu cauta altceva decat sa-si mangaie ego-urile. Asa ca baiatul face si desface in asa fel incat sa intre pe sub pielea vreunui mai-mare mancator de maro din lantul politic, ziarist sau altceva -nici nu conteaza- si se arunca la preturile din piata -preturi generate de altii ca el, adica vreo mie, doua de euro pe luna pentru creatie si administrare.

De multe ori, genul asta de limbaci se aduna mai multi in mici firmulite de ‘consultanta’ si de marketing politic. Textul din oferta sa fie: va facem, va dregem, sinergia faptelor, virale, blog, consultanta de imagine, reactie rapida online, mancatorie cu aprobul dumneavoastra, carmaciul pus pe centru si in prim-plan, ma-ta si mama dumneavoastra, advertising, media, rss, etc. Intre 5,000 si 20,000 de euro, pentru dumneavoastra, ca ne cunoastem. Si se creeaza acea oferta pe ideea preconceputa ca blogul da bine, ca e necesar si important, ca genereaza dialog intre politician si electorat si ca va fi vazut. Prostul musca, evident, mandru si rotund ca e pe val cu o tehnologie din ‘99 toamna si scena e deja clara.

Se face blogul, se roaga un alt coleg politician sa-l lanseze, informatia se plimba prin blogosfera si primele zile creste traficul la cateva zeci de vizite. Creste, prin indexarea Google-ului si prin postarile lingailor de imagine, la vreo cateva sute pe zi. Firmulitele, pe vreme de campanie, cel putin, intra frumos si baga comentarii, ori pro, ori contra, se injura intre ei si se ridica discursul politic asupra caruia politicianul de-abia daca s-a interesat. De obicei sunt prostioare retorice, pozitionari politice inutile sau declaratii din presa. E foarte important sa fie si cat se poate de fade, in linie cu politicianul. Aia mai cilibii sau cu relatii in presa scot si vreun viral, ca deh, era in contract -dar tot fara nuanta, mesaj sau directie clara. Banii sa fie sparti.

Dupa vreun an de zile vine jegosul la politician si-l anunta, fudul in fuduliile sale, ca blogul a atins un milion de afisari. Mama, super realizare! Sa fie anuntat si notat! Limbaciul evident ca nu-i spune ca acel un milion de afisari se traduce in cateva sute de vizite pe zi si ca doar cateva zeci de oameni citesc ultimele postari zilnic, dar nu asta conteaza, in definitiv, nu? Cum sa afle politicianul ca intreaga idee din spatele blogului e una proasta? Sau, mai rau, ca prin atenta sa manipulare a comentariilor, dialogul de pe blog este, practic, inexistent? De ce sa-si dea el cu piciorul la mia de euro luata aproape pe mokka din toata afacerea, mai ales cand el tocmai dezvolta cateva bloguri similare pentru alti politicieni? Ar fi idiot si s-ar confirma faptul ca habar n-are ce face, iar in Romania anului 2008 nu conteaza cine esti ci al cui esti, atata timp cat toata lumea saluta principiul sa manance si gura mea ceva.

Nu m-am referit in aceasta postare la oamenii care chiar isi fac treaba, profesionistii in comunicare si in marketing politic. Sunt putini, va garantez ca ii numarati pe degetele de la o mana. Se cunosc si singuri. Tot ce am scris mai sus este adevarat, se bazeaza pe persoane si intamplari reale, iar suma tuturor lucrurilor enuntate mai sus este una clara: prost sa fii, noroc sa ai. Iar daca esti politician, norocul vine de la sine. Daca esti Ministru al Educatiei si candidat la Primarie, mai ales atunci cand n-ai nici cea mai vaga sansa sa castigi, strategia ta de campanie trebuie neaparat sa contina si acel extra element perdant: blogul.

-MD